Asinii Transilvaniei – Calare pe catar prin natura salbatica a Transilvaniei
Experiența Asinii Transilvaniei este una dintre cele mai autentice experiențe din Transilvania pentru cei care caută activități în natură lângă Sibiu. Traseul călare pe catâr prin Podișul Hârtibaciului te poartă prin pajiști sălbatice, păduri liniștite și peisaje spectaculoase, oferind o perspectivă rară asupra Transilvaniei rurale.
Experiențe autentice în Podișul Hârtibaciului, într-un ecosistem protejat Natura 2000.
Experiențe autentice disponibile:
Drumul domol
Excursie ghidată o zi întreagă (8 ore), călare pe catâr, pe trasee naturale ce străbat dealuri, pajiști, păduri și drumuri rurale.
Pasul catârilor
Plimbare cu trăsura prin Podișul Hârtibaciului, pe drumuri rurale liniștite, printre peisaje autentice.
Gusturi de odinioară
Masă tradițională locală, gătită cu ingrediente din gospodărie și de la producători locali (doar cu rezervare).
Nu este o simplă activitate turistică. Este o experiență autentică, în care simți natura, liniștea și ritmul autentic al Transilvaniei.
Aici, timpul nu aleargă. Se așează.
Ideal pentru:
• Natură, liniște și reconectare
• Turiști care caută experiențe autentice
• Cupluri
• Familii și copii
Rezervă o experiență autentică în inima Transilvaniei.
Nocrich jud. Sibiu
Recenzii
„Nu am mai calarit niciodata pe un cal, daramite pe un catar. Cateva ore mai tarziu traversam Podisul Hartibaciului prin zapada, inconjurat de natura salbatica a Transilvaniei, si nu voiam sa se mai termine.”
O experienta autentica in Podisul Hartibaciului pe care nu o voi uita niciodata.
Nu am mai calarit niciodata pe un cal, daramite pe un catar.
Asa a inceput experienta mea cu Asinii Transilvaniei, intr-o dimineata linistita, la ora 9, cand ne-am adunat tot grupul si l-am gasit pe Liviu, fondatorul proiectului, pregatind catarii.
Sincer, eram putin emotionat. Era ceva complet nou pentru mine.
Dupa o noapte nedormita, nu stiu daca din cauza emotiilor sau pentru ca am mancat o tona de dulce pe la doua noaptea, am simtit putin solicitarea fizica la inceput. Nu pentru ca experienta ar fi dificila, ci pentru ca nu venisem odihnit. Asa ca un mic sfat pentru cei care vor sa traiasca aceasta aventura: odihniti-va bine inainte.
Partea interesanta este ca imediat dupa ce am pornit la drum nu am mai simtit nimic.
Fun fact: am fost singurul care, la prima incercare de a incaleca pe catar, era sa cad de-a dreptul. Unu, pentru ca sunt un tip destul de masiv, si doi, pentru ca nu am mai incalecat niciodata un cal, daramite un catar.
Liviu m-a linistit imediat, atat pe mine cat si pe catar, si m-a ajutat sa incalec fara probleme.
Primele momente calare au fost surprinzator de naturale. Miscarea catarului te prinde repede si incepi sa intri intr-un ritm linistit, aproape meditativ.
La sugestia lui Liviu, inainte de a incaleca am interactionat putin cu catarul, i-am vorbit si l-am mangaiat pentru a ne conecta. Desi eram putin agitat dupa o noapte nedormita, energia catarului, calm si incredibil de bland, m-a linistit imediat.
Primele sute de metri au fost pline de buna dispozitie. Evident, tentativa mea esuata de a incaleca a devenit subiect de glume si ne-am amuzat cu totii.
Am fost 4 participanti, plus Liviu, deci 5 catari calare si un magarus simpatic care ne-a insotit la tot pasul, carand merindele traditionale pentru popasul de la jumatatea drumului.
Fun fact: la un moment dat magarusul a scapat exact intr-o zona cu mult noroi. Ne-am amuzat copios de felul in care ne fenta de fiecare data cand incercam sa il prindem. Ma rog… Liviu si ceilalti… mai putin eu.
In final Liviu a decis sa il lase liber, iar ca prin magie magarusul a devenit mult mai cooperant. Ba chiar era mereu primul cand se facea o poza, de parca stia ca urmeaza sa capturam momentul.
Pe masura ce inaintam, peisajul incepea sa se deschida.
In fata noastra se intindea Podisul Hartibaciului, unul dintre cele mai autentice si salbatice peisaje din Transilvania.
Fun fact: catarul meu era singurul care, de fiecare data, dar absolut de fiecare data cand ne opream, incepea sa mai manance putin. Era clar cel mai mancacios din grup.
Pe traseu am descoperit pajisti largi, paduri linistite si drumuri neumblate, parca desprinse din poveste.
Am ajuns la locul popasului cu padurea in spate si in fata o vale imensa, in care se vedeau si acoperisurile unor case.
Si exact atunci s-a intamplat ceva magic.
A inceput sa ninga.
Dar nu o ninsoare usoara. Fulgii mari au inceput sa cada din ce in ce mai des, transformand peisajul intr-un tablou de iarna absolut superb.
Intre timp ceilalti incercau sa prinda magarusul pentru ca merindele erau la el. De parca stia si voia sa ne tachineze pe stomacul gol.
In final a fost prins, iar noi am inceput sa strangem lemne pentru foc.
S-a aprins focul, s-a intins masa si am inceput sa mancam.
Am glumit, am ras pe rupte (fratele lui Liviu, Sergiu, are un simt al umorului incredibil). Am discutat lucruri serioase, lucruri de viata, de parca ne cunosteam de mult timp.
Mancarea a fost delicioasa, dar adevarul este ca energia grupului si momentul in sine au facut experienta si mai speciala.
Dupa popas am intrat in padure si am parcurs kilometri intregi prin liniste deplina.
Apoi s-a deschis in fata noastra o vale imensa care dezvaluia Podisul Hartibaciului in toata splendoarea lui.
M-a lasat cu gura cascata.
Era exact cum imi povestise Liviu cu cateva zile inainte.
Pe tot parcursul traseului Liviu a avut grija atat de noi, cat si de animale, astfel incat toata lumea sa fie in siguranta si sa se bucure de experienta.
La un moment dat am vazut trei codite albe sarind in departare si am zis convins:
„Uite iepuri!”
Toata lumea a izbucnit in ras.
Evident… nu erau iepuri.
Erau caprioare.
Dupa aceasta vale am traversat o pajiste larga care ducea inapoi spre casa lui Liviu, unde am descalecat si am ajutat la dezhamarea catarilor.
Si atunci am realizat ceva.
Imi parea rau ca se terminase.
Era acea oboseala placuta, despre care Liviu obisnuieste sa vorbeasca. Un amestec de liniste, satisfactie si putina melancolie.
Ninsoarea se oprise.
Eram obositi, dar incredibil de linistiti.
Experienta Asinii Transilvaniei nu este doar o plimbare calare.
Este o reconectare.
Cu natura.
Cu traditia.
Cu tine.
Este genul de experienta autentica din Transilvania care te face sa incetinesti si sa te bucuri de lucrurile simple.
O experienta pe care o voi repeta cu mare drag.
Multumesc Liviu si tuturor participantilor pentru o zi pe care nu o voi uita niciodata.
